Hill of the Arts - Art Hotel, Performance Centre, competiție, 2020, Torino, IT

tipologie: art hotel, performance centre
an: 2020
localizare: Torino, Italia
suprafață: 1350 m2
status: competiție de idee

DESCRIERE

Impresia inițială ulterioară analizei sitului a fost aceeași care a motivat această propunere - importanța covârșitoare a Villei principale. Astfel, ideea a fost de a crea ceva ce permite vizitatorului o experiență totală a sitului, având Villa ca punct focal. Propunerea reprezintă o dihotomie între două traiectorii, una sub forma unei bucle continue din care se poate ieși, urmând un al doilea traseu prin pădure într-o manieră nerestrictivă. Ambele variante servesc drept puncte de belvedere de unde se poate admira arhitectura existentă, în același timp celebrând-o cu una nouă.

Un contur rectangular perfect definește forma buclei în plan, acționând ca un soi de cluster artistic care încadrează arhitectura semnificativă a Villei principale și curtea ei monumentală - un traseu pietonal acoperit, o galerie deschisă, o promenadă arhitecturală. Acestea au scopul de a facilita atât experimentarea topografiei speciale a sitului, cât și a producției artistice a rezidenților hotelului, foști și actuali.

Abordarea contextuală constă în alegerea amplasamentului buclei care penetrează cabana de secol XX a reședinței, detectând cele două scări existente și mărindu-le forța de aconecta diferitele nivele. Astfel, masa carteziană suferă puternice mutații contextuale, sprijinind gravitațional pe elementele diverse de topografie. Într-un gest de respect către Villa, bucla atinge un punct de contact asimptotic cu terasa de la etajul 1 a acesteia, transformând-o parțial într-un spațiu public, parte din spațiul expozițional.

Traseul se bifurcă și se reunește de mai multe ori, oferind vizitatorului mai multe rute artistice. Cea mai evidentă "evadare" din buclă își găsește locul în vârful dealului, unde partea superioară a unei scări subterane deschide partea complementară a promenadei, experiența "terra alta" - un traseu secundar, o suită de întâmplări, o colecție de volume particulare care se vor a fi descoperite prin frunzișul des al pădurii. Fiecare dintre acestea găzduiește diferite experiențe senzoriale, atât sub cea mai înaltă zonă a sitului cât și peste aceasta.

Arhitectura trebuie să vorbească utilizatorului la un nivel personal, nu să glorifice neutralitatea. Misiunea proiectului este aceea de a evidenția și îngriji imaginația și creativitatea - astfel, arhitectura acestuia este orice altceva dar nu o rețetă repetată anterior. Fiecare zonă a proiectului are o semnificație diferită, complexitate reflectată în diversitatea construcțiilor și în noi modalități de a face lucrurile:

• restaurantul experimentează o nouă modalitate de organizare spațială în care fiecare masă are spațiul ei propriu;
• curtea centrală devine "Grădina Dialogului Distant", unde oamenii sunt împreună dar izolați;
• "Bucla" se împarte în două spații foarte înguste, unde vizitatorul este singur cu arta;
• "Piscina Plutitoare" este de asemenea foarte lungă și îngustă, pentru a găzdui doar 2-4 persoane simultan;
• "Camerele Artiștilor" experimentează noi modalități de a locui singur;
• "Oglinda Sferică" permite accesul unei singure persoane pentru o introspecție adâncă;
• "Turnul Vântului" oferă o experiență diferită fiecărei persoane care îi calcă pragul datorită tuburilor de orgă din partea superioară a acestuia. Nișa subterană este transformată într-un spațiu multisenzorial, intim.

Trăim într-o perioadă foarte atipică, fiind cert faptul că arhitectura va suferi mutații în viitor, ca răspuns la condițiile actuale și la modificările comportamentale. Optimismul trebuie să primeze, arhitectura rămânând în continuare cea mai pură formă de permanență care poate modela viețile oamenilor.